Ce facem cu economiile: păstrăm, cheltuim sau investim?

Sfaturi pentru o decizie corectă

Cu toții avem anumite obiective în viață. Acestea pot fi cele mai variate: să mergem la studii peste hotare, să procurăm un automobil, un apartament ori o casă, să pornim o afacere, să ne asigurăm o viață decentă la vârsta de pensionare… De cele mai multe ori, pentru realizarea obiectivului ales, este nevoie să adunăm o anumită sumă de bani.

Resursele financiare necesare pot fi obținute fie în calitate de angajat, fie prin inițierea unei mici activități economice pe cont propriu. O parte din banii câștigați îi consumăm pentru necesitățile curente, iar o parte îi punem de o parte, ca să-i acumulăm pentru realizarea obiectivului nostru. Deseori ne mai ajută părinții sau rudele apropiate care contribuie cu o sumă oarecare pentru realizarea visului, în mod direct sau la un eveniment festiv de familie (ziua de naștere, nuntă etc.).

Cum păstrăm și acumulăm aceste resurse? Cumpărăm o pușculiță? Un borcan din sticlă mai mare, în care adunăm contribuțiile familiei și propriile economii? Sau ținem banii la saltea?

Păstrarea „la saltea” are mai multe riscuri. Pe lângă cele asociate cu riscurile proprii unui bun material (incendiu, furt etc.), banii în numerar păstrați „la saltea” sunt supuși și devalorizării. Spunem că banii s-au devalorizat atunci când cu aceeași bani putem cumpăra mai puține lucruri decât o făceam anterior. Devalorizarea poate fi mai lentă sau mai rapidă, în funcție de evoluțiile economiei noastre, dar și ale economiilor mari din lume. Măsurarea acestui fenomen se face prin calcularea ratei inflației. Economiștii au determinat că inflația are loc și în situații de dezvoltare perfectă, bine echilibrată a economiei, fiind numită  inflație naturală.

Chiar și în URSS, unde prețurile erau gestionate de stat și se declara că inflație nu există, autoritățile au fost nevoite să denominalizeze rubla în mai multe rânduri: 1922 (1:10000), 1924 (1:100), 1947 (1:100) și 1961 (1:10). Prețurile, din cauza crizelor, erau în continuă creștere. Nerecunoașterea de către comuniști a inflației, pe care o considerau un fenomen impropriu unei societăți sovietice socialiste, a dus și la manifestarea unui alt fenomen — deficitul. În mod normal, excesul de bani în economie, în țările cu economie de piață, duce la creșterea prețurilor. În URSS, din cauza intervenției statului și limitării prețului, excesul de bani a dus la deficitul de mărfuri și rânduri interminabile, precum și la o inflație ascunsă: pe lângă prețul oficial plătit se mai achita un preț bonus, ca bunul „pus de-o parte” să fie scos de sub tejghea și comercializat ori se procura un loc mai avansat în rând la bunul deficitar. Deci prețurile reale erau cu mult mai mari decât cele incluse în statistica oficială sovietică sau decât cele indicate pe raftul gol.

Exact același fenomen a dus la apariția în masă a micii corupții pentru a obține un bun deficitar, iar furturile din bunul public a devenit o normă omniprezentă. Aceste practici înrădăcinate în URSS sunt cu dificultate combătute până în ziua de astăzi. Ultima criză financiară a URSS, care a pornit în 1985-1986 a fost și unul dintre factorii fatali care au dus la prăbușirea imperiului sovietic.

Deci, dacă păstrăm banii în numerar, de fapt, asistăm la o reducere a puterii de cumpărare a acestora, iar prețul pentru visul pe care îl avem ar putea între timp să se majoreze.

Sursa: https://bnm.md